Bun venit, călătorule iubitor de istorie, pe site-ul dedicat cetății dacice Piatra Roșie!

Departe de ochii lumii, de asfalt și de traseele bătătorite, se află una dintre cele mai enigmatice cetăți dacice din Munții Orăștiei. Puține lucruri se știu despre ea, și acelea sunt de găsit mai mult în lucrări de specialitate. Rostul site-ului de față este acela de a oferi informații vizitatorilor cetății, dar și celor ce doresc să știe mai multe despre aceasta fără să o viziteze.

Cetatea dacică Piatra Roșie face parte din sistemul de fortificații și așezări din Munții Orăștiei grupate în jurul capitalei dacice Sarmizegetusa Regia. Se află situată la sud-vest de cetatea regală, pe un masiv stâncos izolat din Munții Șureanu, numit „Piatra Roșie”, înconjurat din trei părți de prăpăstii amețitoare. Cetatea se află pe teritoriul Parcului Național Grădiștea Muncelului-Cioclovina și a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1999, împreună cu cetățile dacice de la Grădiștea de Munte, Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Bănița și Căpâlna.

Este alcătuită din două incinte fortificate, cu o suprafață însumată de 1,2 ha, construite în etape diferite, și a fost probabil sediul unor personaje de rang înalt. Numeroase terase antropice cu urme de locuire segmentează coasta estică și cea nordică a dealului, dar și dealurile din împrejurimi, demonstrând o intensă locuire a zonei în Antichitate.

Primele atestări ale ruinelor de la Piatra Roșie datează de la începutul sec. al XIX-lea, iar cercetările arheologice s-au concentrat într-o singură campanie de amploare, în cursul anului 1949. Deși pe atunci se considera că cetatea a fost cercetată exhaustiv, astăzi reluarea săpăturilor ar aduce o mulțime de lucruri noi și ar lămuri multe aspecte rămase neclare. O scurtă campanie desfășurată în anul 2004 a anunțat reluarea cercetărilor.

Istoria cetății se întinde pe un secol și jumătate, de la fondarea ei - probabil sub Burebista - până la sfârșitul regatului dac. Cetatea a căzut în mâinile romanilor ce se îndreptau spre Sarmizegetusa Regia venind dinspre Valea Streiului. Clădirile au fost incendiate, zidurile doborâte, iar cetatea a rămas pradă uitării veacurilor. Câteva urme sporadice arată că, la începutul mileniului următor, cetatea va fi fost folosită ca adăpost, în circumstanțe încă nelămurite.

Starea de conservare a cetății este precară, iar turistul nu va găsi aici vestigii la fel de impresionate precum cele de la celelalte cetăți dacice din Munții Orăștiei. Totuși, la Piatra Roșie se pot vedea lucruri deosebite, cum este monumentalul drum pavat, în trepte, ce străbate pădurea. Însăși amplasarea cetății, pe un vârf stâncos greu de cucerit, face din aceasta un obiectiv turistic fascinant, iar priveliștea văii, ce se deschide de pe colțul de stâncă din marginea platoului, este una dintre cele mai spectaculoase din întreaga zonă.

Ca și în cazul celorlalte cetăți, căutătorii de comori au distrus o parte a ruinelor încă din sec. al XIX-lea. După 1990, suprafața cetății și terasele învecinate au fost „măturate” cu detectoarele de metal, iar unul dintre rezultatele acestor activități ilicite îl constituie sustragerea de către braconieri și, ulterior, recuperarea de către autorități a unor senzaționale discuri de fier, decorate cu măiestrie, devenite astăzi piese de mare importanță în cercetarea artei și religiei dacilor.

Cetatea cu ruinele și povestea sa, peisajul fermecător, împrejurimile pline de istorie și tradiții - toate pot constitui argumente pentru o vizită la Piatra Roșie.